Schițe

Linii subțiri încolăcite în
frânturi de cuvinte
Tonuri africane dintr-un instrument ciudat
cutia deschisă așteptând un ultim bănuț
aruncând umbre peste zidul tapetat cu reclame
Tocuri grăbite zdrelind pavajul
Metrou
Scorțișoară și aer stătut
Dacă nu-ți ții ochii închiși spre lumea ta poți să vezi

(Poetry in motion:
"Grief pushed from the back of the throat
swallowed with a glass of water")

Helen ...
celălalt nume refuzat de memorie...

Eglinton Avenue
vitrine ca niște ochi flămânzi de ciclop 
urmărindu-ți mișcările
ziare așteptând la uși
zgomot penetrant de picamer
priviri tăiate asiatic

Astenii răsfrânte în pupile transparente

Pas măsurat printre cochilii de melc

(I walk my path of wisdom.)

I.G.

Surori pentru vară

... veri tăiate în chitanțe colorate
așezate în sertarele biroului vechi 
din veranda cu mușcate roșii 
unde ne jucam de-a Oficiul Poștal.

... zile presate în registre 
cu nume în ordine alfabetică 
din care ne strigam elevii imaginari.

(Cine ar fi bănuit că peste ani
tu o să zâmbești de sub teancul de hârtii
cu evidențele la zi
iar eu o să-mi strig elevii în ordine alfabetică.
Ne mai jucăm încă?)

... dimineți încălțate în pantofii bunicii
umpluți cu speranța că ne vor veni perfect într-o zi
și împiedicat mersul în rochiile cu miros de naftalină
 amiezi fierbinți râzând cu guri de copil
desenate năstrușnic
cu creionul roșu muiat în salivă.

...ploi de vară 
căzând pe acoperișul de tablă al podului cu fân 
din curtea găinilor,
puii abia ieșiți din ouă
aduși în casă în căciula veche de astrahan,
graurii fugind în stoluri
speriați de zgomotul cutiilor de conserve umplute cu pietre
 așezate ingenios pe sfoară
(și cât mai păzeam rodul viei),
dinți strepeziți de mere verzi și măcriș
și ochi tresărind la bubuitul tunetului

(Cât mai invidiam casa vecină cu paratrăznet)

Surori pentru vară.

Trenul accelerat de patru a trecut pe ora de iarnă
Târziu e acum și soarele apune mult prea devreme.

I. G.

Life hurts even more

Cuvintele să se transforme în înțelesuri, e nevoie de o alchimie asupra căreia nu noi suntem în control.
Poate nici mult după, nu-i înțelegem facerea.

În 2011 am plecat într-o excursie pentru 3 săptamâni cu C. pe care nu-l cunoşteam de foarte demult. Închiriam maşina, planificasem multe locuri de văzut dacă tot traversam oceanul.
Îi lăsam pe copii acasă cu tatăl lor. 
....Dar, dacă..
Neliniştile nu-și opresc niciodată muşcăturile. Am decis să scriu o scrisoare Ioanei şi lui Andrei.
Cum Ioana era majoră, ei îi încredințam grija fratelui ei, parolele de conturi, poliţa de asigurare... să fiu sigură ca nu vor rămâne pe drumuri.
Nu mă gândisem niciodată serios la un testament.
Scrisoarea se încheia cu: "Live your life in beautiful ways!"
Bineînţeles că nici n-am ieşit bine pe uşă şi scrisoarea, "in case of my passing",... a fost deschisă de dragii mei copii... si nu, nu au făcut shopping pe internet, dacă la asta va gândeaţi.

Anii au trecut, în 2015 Ioana şi cu mine am fost în România să-l cunoaştem şi să-l botezăm pe Lucas, nepotul meu.
Niciodată n-am ştiut cum viața ți se poate concentra într-un anumit punct cu o intensitate care te năuceşte. Ca o palmă care te aruncă de pe echilibrul construit cu atâta trudă.
În momentul ăla toate pe care le-ai ținut "in check" vin să-şi arate colţii. Toate problemele nerezolvate, îngropate, neconştientizate, tot icebergul acoperit de ape până atunci, izbeşte în forță. Şi nu e nevoie decât de un mic brânci pe care evenimentele ți-l oferă din afară ca să derapezi.

Am plecat din România cu două zile înaintea Ioanei frânta, neputincioasă, cu poza familiei lipită de fereastra unui tren ce se târa ca melcul ducându-mi şi mie în plus neputințele.

Din senin, mesajul Ioanei, venit din adâncuri colectiv-vindecatoare unde doare se transformă în basorelief.

(Tatoos hurt! Life hurts even more.)
Mesajele sunt cele originale, cu typos și greşeli needitate

I. G.