vineri, 30 august 2019

Fake realms

Wouldn't have been easy to just give in to take one, only one of those lavander pills cuddling in my hand... to extend happily in an X mood of fake realms of no cares But then, when would be the right time to get in touch with myself? Days without end...
"We have a passion for drama" (The Metropolitan Opera)

Aș fi preferat rolul dintr-o comedie romantică, dacă m-ai fi întrebat, da, știu, una din alea de care făceam mișto, cu final previzibil și idotic, dar îmi scriai tot timpul scenarii dramatice, și aerul se făcea clește, rupând până la mit
ochi disperați, ciclopici căutau remedii pentru hiperventilație,
întâi plecai după o furculiță, apoi după orice mică franțuzoaică, apoi spasmul organic crescând din subconștient, odată cu iarna și era timpul – plecai după soare,
scenele se succedau, stânga-dreapta, sus-jos, se umpleau-goleau, era mica noastră scenă metropolitană,
Wow – o adevarată industrie la punerea în scenă a unei opere, verismo!
Implacabil, the endul apărea pe ecran
jinduiam uneori după o comedie romantică...

iZa

miercuri, 7 august 2019

Pierdută într- un tiki bar

Nu poți să ai totul, 
ce rămâne e humul unui Roomba mișcându-se haotic prin casă, 
ți-aduci aminte când ne uitam să-i descoperim secretul liniilor parcurse? 
Abia mai târziu, la teatru, ne-a explicat regizoarea importanța diagonalelor la punerea în scenă a unei piese... și am zâmbit complice amandoi, aha! 
Și atunci vremea se făcea arc, vara-iarna și treceam diagonal prin sezoane ca dochia (de ce oare or fi făcut-o babă?) mi-o închipuiam în parka și cizme de inuit, jupuind straturi de ființe ancenstrale, euri, să ajungă până la tine un ultim cerc, aproape invizibil – oare ai să mă recunoști?
pierdută într- un tiki bar, devenind un personaj din O'Neill, dark, drunk and adrift


iZa
Feb. 2019, To

Picături de valeriană

Întâi programam lungi ședințe de deep tissue massage, cerându-i drlui wu să ne realinieze oasele, mușchii și moleculele cu ancient techniques, dând vina pe iarnă și pe lipsa de vitamina D, deși îmbrățișările deveneau inconștient încleștări 
Apoi rămâneam așa mutați afară emoțional, încet, calculat, pregătind mașina pentru clime mai calde – pneuri, geamuri, covorașe – și umplând-o ca pe o arcă 

Sau cumpărând obsesiv cărți
Milele se făceau arctic terns între noi, și îmi închipuiam cum te pierd valurilor și sirenelor cu tongs și picioare lungi
Și treceam de la râs la plâns privind caricatura aia de parte Penelope, parte Betty Boop care aș putea deveni – număram picăturile de valeriană și citeam teatru absurd de Ionesco undea la marginea cercului polar, încercând să adorm 


iZa
ian. 2019

Ne-ai cam uitat, Doamne!

Câte inimi de rezervă are o inimă și cât ne mai încearcă în fiecare zi  avem de dat socoteală Dacă nu ai fi, să ne pui la încercare, nici in...