Și-a amintit tot

Îmi plac surprizele. Cu cât îmi este dor de cineva, cu atât gândurile mă ostenesc tot mai mult. Ajung să nu le mai pot controla. Oricât de puține, au aceeași intensitate.

Așa se face că surpriza a venit de la Ioana. A ales să-și petreacă vacanța în România! Putea alege locuri mult mai toride. A împărțit-o în două. O parte la București, și a doua la Târgu Jiu. E legată oarecum sufletește de orașul brâncușian. Aici a crescut. Tot de aici a plecat în Canada. Am simțit-o altfel. Într-un fel de echilibru fizic.

Prima privire o îndreaptă spre grădină. Se vedea alergând după pui sau venind din vale cu coșulețul plin cu ouă.

Am povestit despre jobul ei, despre locuri, prieteni, pisici...

Și-a amintit curtea mereu plină, veselă și luminoasă. Dar mai ales întâlnirile de weekend. Eram toți în jurul nucului.

Legăturile noastre, chiar dacă timpul trece, rămân.

Iar la vară trebuie să fie cineva să-i deschidă poarta, iar.

Eli Gîlcescu

14.o2.2020

Astăzi e despre tine

Și despre urgența nașterii tale. Un amestec năucitor de neliniști.

Deși se apropiase sorocul, nu dădeai niciun semn. Spre seară apăruseră câteva apăsări firave. Stăruiseră până aproape de miezul nopții, când apa s-a rupt.

Nașterea ta a fost în mare grabă. Fără dureri. E ca și cum s-ar fi ascuns într-un suspin, să nu te lovească durerea adevărată.

Mi te-au scos din circuitul matern destul de repede. Fără să te ating. O bucurie confiscată. Însăși tăcerea nu mai era a mea. Mai mult, m-a atins cufundarea într-un univers al supunerii, căruia nu puteam să-i opun rezistență.

Dar ai crescut și ai ales să stai departe de acea lume a fricii.

Eli Gîlcescu

10 Februarie 2020