Lucis

Când am lumina cu mine mai e timp să plimb amintirile jucând în jurul degetului un capăt de ață să nu-mi scape visându-mă într-un pelerinaj la locurile sfinte și trupul miroase a rufe uscate la soare și mă rog abia acum să pună în loc o mie de orizonturi în gara aia de unde nu mai vreau să plece acel zâmbet (de nu îl va pierde) când mai vine o zi să respire aer curat când înfloresc cireșii și luna începe să scadă celor fără glas să le dea glas de lumină călător zorilor apropiați în diferite locuri în diferite feluri freamăt instantaneu de la atâtea mâini atâția ochi între cămașa neagră și pantofii roșii primăvara de ziuă de noapte lângă coloana infinitului a pus nemargini de iubire curcubeie de săruturi și... „râs de fată râzgâiată“ Eli Gîlcescu 18-22 apr. 2022,Săptămâna Patimilor