Și despre urgența nașterii tale. Un amestec năucitor de neliniști.
Deși se apropiase sorocul, nu dădeai niciun semn. Spre seară apăruseră
câteva apăsări firave. Stăruiseră până aproape de miezul nopții, când apa s-a
rupt.
Nașterea ta a fost în mare grabă. Fără dureri. E ca și cum s-ar fi ascuns într-un suspin, să nu te
lovească durerea adevărată.
Mi te-au
scos din circuitul matern destul de repede. Fără să te ating. O bucurie confiscată.
Însăși tăcerea nu mai era a mea. Mai mult, m-a atins cufundarea într-un univers
al supunerii, căruia nu puteam să-i opun rezistență.
Dar ai
crescut și ai ales să stai departe de acea lume a fricii.
Eli
Gîlcescu
10
Februarie 2020
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu