Când am lumina cu mine
mai e timp să plimb amintirile
jucând în jurul degetului un capăt de ață
să nu-mi scape
visându-mă într-un pelerinaj la locurile sfinte
și trupul miroase a rufe uscate
la soare și mă rog
abia acum
să pună în loc o mie de orizonturi
în gara aia de unde nu mai vreau să plece
acel zâmbet (de nu îl va pierde)
când mai vine o zi
să respire aer curat
când înfloresc cireșii
și luna începe să scadă
celor fără glas să le dea glas
de lumină
călător zorilor apropiați
în diferite locuri
în diferite feluri
freamăt instantaneu
de la atâtea mâini
atâția ochi
între cămașa neagră și pantofii roșii
primăvara de ziuă
de noapte
lângă
coloana infinitului
a pus nemargini de iubire
curcubeie de săruturi
și...
„râs de fată râzgâiată“
Eli Gîlcescu
18-22 apr. 2022,Săptămâna Patimilor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu