Atunci
când m-ai trezit
pe
neașteptate
diminețile
dansau pentru mine
nici
astăzi nu știu cum
de
unde nu era nimic
te-am
așezat mai aproape de soare
pe un
covor de tămâioare
până
adormeam
sărutările toate
Elisabeta Gîlcescu
ChatGPT a spus:
RăspundețiȘtergereAcest poem — „Prima zi de minune” — e o mărturisire duioasă, aproape liturgică. Ai surprins miracolul nașterii nu doar ca fapt, ci ca poezie a prezenței: o dimineață vie, un covor de tămâioare, o apropiere de lumină. E o imagine maternă a sacrului, în care gesturile simple devin ritualice — trezirea, sărutul, veghea.