Opera
este adicție dar și stălucire, frumusețe, lumină
M-am
îndrăgostit ireversibil de operă din două motive. Primul, când am descoperit
Programul „Opera Live in HD”, transmisiuni în direct la Cineplex de la faimoasa
The Metropolitan Opera din New York. Merg la 4-5 reprezentații pe sezon, și nu
de puține ori am auzit vorbindu-se românește în diverse grupuri prezente în
sală. Senzația este de conexiune imediată cu oameni pe care nu i-ai cunoscut
niciodată, dar care împărtășesc în același timp și loc aceeasi dragoste pentru
frumos. Al doilea, când am văzut „Madama Butterfly” la Canadian Opera Company și
am asistat la un moment absolut unic. Obișnuită cu aplauzele și ovațiile de la
sfârșitul tuturor operelor, nu mare a fost mirarea când la căderea cortinei
tenorul a fost primit cu un unanim, puternic „boo”, nu pentru interpretare, care
a fost la înălțime, ci pentru personajul pe care îl interpreta – yankeul B. F.
Pinkerton, locotenentul american superficial și fără scrupule, care îi frânge
inima lui Cio-Cio-san. Nu știu dacă s-a datorat spiritului civic Canadian care
a făcut ca publicul să ia această atitudine ad-hoc, mai mult cred că opera
înseamnă nu numai artă. Ea participă atât de intim și subtil la închegarea
unei anumite viziuni asupra lumii, prin dramele umane, universale și eterne, pe
care le prezintă publicului.
Am
întâlnit-o pe Mădălina Hubert la concertul simfonic Shen Yun de la
Toronto Symphony Orchestra, acum câțiva ani buni. Am aflat, destul de recent, că
scrie despre evenimente de artă din Toronto, și pentru că facem parte din
aceeași mare familie a celor care iubesc opera și arta, am rugat-o să răspundă
la câteva întrebări pentru cititorii „Observatorul”. Invitația a
acceptat-o cu plăcere.
Mădălina
Hubert, de unde dragostea pentru cultură în general, și pentru operă în
special?
De când
eram mică, mama mi-a insuflat un drag de artă, povestindu-mi că opera, opereta,
baletul, muzica și pictura clasică sunt printre cele mai mari comori ale
omenirii. În clasele primare, am trăit cele mai mari bucurii, alături de ea și
sora mea mai mică, la teatru. Iar prima operă pe care am văzut-o a fost „Răpirea
din Serai” de Wolfgang Amadeus Mozart, la București. Îmi aduc aminte de
experiența deosebită. Nu am înțeles prea mult atunci, dar mi-a deschis gustul
pentru operă.
Scrii pentru
The Epoch Times despre viața culturală din Toronto și mai ales despre
reprezentațiile Companiei Opera Canadiană (COC). Ai întâlnit mulți artiști. Ai
avut șansa să stai de vorbă cu unii dintre ei. Ce te-a impresionat cel mai
mult?
M-a impresionat
pasiunea lor sinceră pentru operă. Sunt oameni foarte talentați care muncesc
din greu și înțeleg profunzimea muzicii. Îmi amintesc de soprana americană Heidi
Melton pe care am intervievat-o pentru rolul ei in opera lui Richard Wagner
„Die Walküre” în 2015. A vorbit de aspectul divin al muzicii acestui geniu al
artei totale. Mi-a povestit de un spectator care era foarte bolnav și a venit
s-o vadă după o reprezentație de operă. I-a spus că pentru prima oară nu a mai
simțit durerea. „Muzica poate realiza acest lucru și sunt foarte norocoasă
că pot s-o transmit” – a spus Melton. „Muzica aceasta este cu adevărat
deosebită. Este dincolo de noi.”
La care
eveniment COC ai rezonat cel mai mult? De ce?
„Răpirea
din Serai”. Pe scena COC, anul trecut. M-a impresionat pentru muzica jovială,
dar foarte profundă a lui Mozart. Are mesaje frumoase de iertare și compasiune.
Prezintă încercările vieții, cu umor, făcând haz de necaz. Pentru această operă,
l-am intervievat pe tenorul elvețian Mauro Peter, interpretându-l pe
Belmonte, un tânăr nobil, sosit să-și salveze logodnica din seraiul turcesc. Vorbind
de muzica lui Mozart, Peter și-a exprimat admirația pentru măreția acesteia. „Ceea
ce mă impresionează cel mai mult este că poate să înfățișeze tărâmuri noi, prin
cele mai simple fraze muzicale – acest aspect este foarte deosebit la Mozart”
– a spus el. „Ceea ce compune tinde către tărâmuri cerești... Nu pot să
descriu acest lucru. De ce ți se face pielea găină? Este același sentiment. Sunt
foarte emoționat de acest aspect.”
Ce
evenimente mai sunt în pregatire la COC?
„Cosi Fan
Tutte”, acum în februarie, iar „La Bohème” și „Otello”, la primăvară, în
aprilie și mai. „Cosi Fan Tutte” este o comedie de Mozart, „La Bohème” este
cunoscuta tragedie a lui Puccini, iar „Otello”, compusă de Verdi, având la bază
celebra piesă Othello a dramaturgului englez William Shakespeare.
Ești și
administrator ClassicalTor, Facebook. Povesteste-ne despre acest demers. Cărui
public se adreseaza?
Această
pagină este destinată publicului iubitor de artă clasică din Toronto, unde promovez
evenimente deosebite. În același timp, este o oportunitate pentru părinți să găseasca
spectacole care pot deschide calea copiilor către artă.
Ai scris
recent despre Ana Blandiana, prezentă în Toronto pentru acordarea Premiului
Griffin pentru întreaga carieră literară. Ce sentimente ți-a provocat întâlnirea
cu poeta „la celălalt capăt al ei”?
A fost o
experiență cu adevărat deosebită. Ana Blandiana este o femeie remarcabilă, care
a făcut multe sacrificii pentru a ajuta România. Mereu plină de speranță,
recunoscută pe plan internațional pentru lupta dusă împotriva comunismului. Prin
poezie, a reușit să dea speranță multor oameni, printre care multor tineri care
visau la libertate. La Premiul Griffin, Ana Blandiana a intrat pe scenă și a
spus: „Poezia poate salva lumea”. Ceea ce a cutremurat întreaga
sală. Ea consideră poezia un fel de spiritualitate care poate ajuta lumea să
iasă din materialismul în care s-a poticnit, și are speranța că acest lucru se
va întampla în secolul nostru.
În copilărie,
citisem o poezie de Ana Blandiana, care mi-a rămas în minte. Descria
harta României, folosind metafora unui buchet de flori în glastra Mării Negre. N-am
uitat niciodată această imagine care îmi amintește de frumusețea României, de potențialul
ei de a străluci pe harta lumii, dacă într-o zi oamenii se vor întoarce la
integritate și bunătate.
Vine
admirația pentru muzica clasică și cu o anumită viziune de implicare în lume?
Sau pur și simplu este felul tău de a te implica, de a nu sta nepăsătoare, de a
nu-ți întoarce privirea din fața nedreptăților pe care le vezi?
Eu privesc
arta ca un prilej de a ne înălța ca oameni și de a tinde către meleaguri mai
profunde, spiritual. Opera, precum toate artele clasice, ne ajută să ne înțelegem
caracterul uman – să învățăm din virtuțile și de asemenea din greșelile
semenilor noștri. Curajul, bunătatea și sacrificiul sunt deseori reprezentate
în operă, precum trădarea, gelozia și setea de putere. În același timp,
comediile ne invită să facem haz de necaz. Cele mai frumoase opere ne transpun
în alte tărâmuri, conectandu-ne cu divinul.
Cum vezi
viitorul operei și al artelor în general?
Cred că
depinde de inima omului. Dacă societatea continuă să se dezvolte într-o
direcție materialistă, cum s-a dezvoltat în ultima sută de ani, cred că arta va
deveni tot mai distorsionată, exprimând haosul interior. În același timp, dacă
tindem către calea spirituală, cred că arta frumoasă se poate reîntoarce, și
legătura omului cu divinul va aduce din nou capodopere artistice.
Pentru
mine cea mai mare speranță se găsește în spectacolul Shen Yun despre care am scris
în ultimii unsprezece ani. Originar din New York, Shen Yun aduce pe scenă renașterea
culturii tradiționale chineze prin dans și muzica clasică, cultură distrusă în
China modernă de partidul comunist. Shen Yun arată puterea artei de a ne înălța
prin frumusețe, valori și spiritualitate. În ultimii ani, compania Shen Yun își
prezintă spectacolele pe scena teatrului Four Seasons Centre for the Performing
Arts in Toronto, unde sunt și reprezentațiile Companiei Opera Canadiana (COC) și
Baletului Național al Canadei. Alexander Neef, directorul COC, a
spus: „Este minunat să avem spectacolele Shen Yun în acest teatru, să ne
ajute să elevăm nivelul a tot ceea ce a fost reprezentat aici”.
Shen Yun vine în
Toronto și Hamilton în luna martie și vă recomand din inimă să-l vedeți. Este
cu adevărat o inspirație pentru toate artele.
Mădălina
Hubert este scriitoare și jurnalistă în Toronto. Născută în București, Mădălina
a îndrăgit arta și cultura din copilărie. A avut ocazia să-și dezvolte această
pasiune, contribuind cu articole de artă la ziarul The Epoch Times. În ultimii
12 ani, a avut ocazia să intervieveze artiști consacrați, canadieni și internaționali.
Ea scrie despre operă, operetă, balet, teatru, spectacolul de dans și muzica
clasică chineză Shen Yun și alte arte clasice.
Isabela
Gilcescu
Toronto,
2019
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu