Aceeași zi

Și nu știu de ce

... în leagănul atât de tăcut

când primăvara moare

într-o noapte de neștiut

când cântă cocoșii

dinspre dimineață

și te ia somn dulce

la ora în care stelele

învață strigătul meu

ca și cum toate

lovind cu-ndoieli alte lumi

când dintr-o dată liniștea doare

doare prea mult...

mă cutreieră

același sărut (E.G. 27 martie 2022)

Jerbe de scântei albastre,

‘Ntunecate cum lumina

Îmi aprind bujori pe suflet

Și-mi întind pe față vina

De-a dormi pe lângă tine

Cum copacul lângă soare

Cum atomul de lumina

Cum iubesc pe lângă doare

Cum ascetul de nelume

Cum dorința de plăcere

Cum nebunii de nebune

Cum a da pe lâng-a cere

 Cum să nu stau langa tine!?

Cum să uit priviri de Ceață!?

Cum să-mi șterg surâsul buzei

Înghețat peren pe față!?

Mi-ai atins cu mâna fața

Și-am uitat de tot.

De mine,

De adânc, de suprafața

Și de tot ce jos mă ține.

Jerbe de scântei albastre

Ies din coasta ta-nălțată

Dintre șoldurile mele

Înc-o dată.

Și-nc-odată…

Jerbe de scântei albastre… (L.V. 27 martie 2022)