Dear Ioana,
Use this experience which organically shakes you to the core to reflect upon life. The western way, I was talking to Lucian recently as he has gone through this experience, is more focused on the ones left behind, on life going on, on the fact that the society wants you back to work and functioning (un fel de romanescul – mortii cu mortii si viii cu viii). Everything is geared to conceal the ugly face of death to be left with the good memories and to push deep down all the other feelings you might have – despair, guilt, sadness, etc. Not productive. Plus if the dead had some vicious traits, why not, blame it on him/her. However the "eastern" way is quite the opposite – look at death in the face, see all the decrepitude and the ugliness it brings, cry, moan, accuse the Universe for being so cruel and indifferent, it is a tsunami event, the only one that counts when you are naked and insignificant in front of the big Universe.
Cel ce este in voi, este mai mare decat cel ce este in lume” 1 Ioan 4:4
You will decide how to deal with this. Only you! Maybe the healthier way is to use this time to go deep in yourself and reflect upon the human condition and with courage to assume that life is as is with good and bad, beauty and ugliness, life and death. Talk about it with a trusted friend and do not hide what you feel. As in the painting of Munch – The Cry... let it all out because whatever it will be repressed will haunt later and shadows always lurk in us waiting to take forms. Luckily we live for the bit of Grace we are bestowed upon from time to time. It is the only thing we can cling to and which will anchor us in this ever changing world. Love you and I am always here for you. Nusa has been an amazing woman. Quite intimidating sometimes. But we can always learn from her lived life – her family was everything for her. Nothing else – just her sons and her family!
I. G.
... pe cât de lucid
(Lucis)
pe-atât de romantic
vestitor zorilor apropiați
în diferite locuri
în diferite feluri
freamăt instantaneu
de la atâtea mâini
atâția ochi
între cămașa neagră și
pantofii roșii
de la atâta inimă
primăvara de ziuă
de noapte
lângă
coloana infinitului
a pus în tine nemargini de iubire
de sărut
Eli Gîlcescu
… după-amiaza când
te-a luat de mână
de atunci
știam că va fi
bine
și vei înflori și tu
Eli Gîlcescu
3 apr. 22
Și nu
știu de ce
... în leagănul atât de tăcut
când primăvara moare
într-o noapte de neștiut
când cântă cocoșii
dinspre dimineață
și te ia somn dulce
la ora în care stelele
învață strigătul meu
ca și cum toate
lovind cu-ndoieli alte lumi
când dintr-o dată liniștea doare
doare prea mult...
mă cutreieră
același sărut (E.G. 27 martie 2022)
Jerbe de scântei albastre,
‘Ntunecate cum lumina
Îmi aprind bujori pe suflet
Și-mi întind pe față vina
De-a dormi pe lângă tine
Cum copacul lângă soare
Cum atomul de lumina
Cum iubesc pe lângă doare
Cum ascetul de nelume
Cum dorința de plăcere
Cum nebunii de nebune
Cum a da pe lâng-a cere
Cum să nu stau langa tine!?
Cum să uit priviri de Ceață!?
Cum să-mi șterg surâsul
buzei
Înghețat peren pe față!?
Mi-ai atins cu mâna fața
Și-am uitat de tot.
De mine,
De adânc, de suprafața
Și de tot ce jos mă ține.
Jerbe de scântei albastre
Ies din coasta ta-nălțată
Dintre șoldurile mele
Înc-o dată.
Și-nc-odată…
Jerbe de scântei albastre… (L.V. 27 martie 2022)
Un interludiu în întâmpinare pentru ziua fiicei mele Uneori viața așază lucrurile în vecinătăți care mă emoționează. Le simt ca pe o sărbăt...
