Viața de departe... și n-o știam

Isabela Gilcescu

Doamnelor:

De la femei conducatoare de state, la cele din prima linie, de la femei jongland cu noi obligatii, acum cand scolile si gradinitele sunt inchise sau bunicile care nu- si mai pot primi nepotii in vizita, la cele amenintate de cresterea abuzului domestic in familia obligata la izolare, sau la femeile singure, pandemia a adus de toate, dar ne-a si prins nepregatite pentru anvergura la care toate am fost supuse.
Sa folosim aceste momente sa tesem impreuna aceasta tapiserie a sufletului femeii sub timpuri de pandemie.
Daca gandul va indeamna, scrieti un mic paragraf despre experienta personala in pandemie: succese, challenge-uri, sentimentele pe care le-ati incercat, cel mai inaltator moment trait sau cel mai greu, ce va insufleteste, ce va ajuta si ce nu, orice simtiti in aceste momente. Poate sa fie si anonim daca nu va doriti numele publicat.
Ma gandesc la un articol pentru Ziarul Observatorul la care mai scriu in regim de voluntariat din cand in cand.
Cu drag. (isabela.gilcescu@gmail.com sau Facebook messenger)

From successful women presidents to frontline women, to women dealing with new challenges at the moment they have to juggle with all the tasks of taking care of the household and the children who are now home or online schooled but more importantly taking care of their own's and their family's mental health and well being, to the single women or to the ones who now have to face the increase in the domestic violence, each and everyone of us has an experience during this Covid 19 pandemic.
Like threads in a big tapestry, let's see what the big picture is if we tell our stories based on this experience of success or failure, challenges or strengths, despair or hope.
If you would like to be part of this project, write a paragraph and I would be happy to put it in an article.
Happy introspection!

Cealaltă Ană

... își spăla mâinile până la jupuire
Și mergea pe scaune în cămașa care se termina în nebunie –
regia făcea totul!
The Met era happy cu Anna Netrebko în rolul Lady Macbeth.
Și noi! Transmisiune free pentru timpuri extreme.
Unde altundeva să-ți mai exersezi nebunia în ziua de azi?

Din alt zid încă se mai auzea cum Ana noastră mânca mere unul după altul
Așteptându-și omul să vină, să dea vina pe ea, 

ea pe șarpe și uite așa să iasă din zidire drept în lumea cea de pe urmă
bântuită de self izolare și social distanțare

Dumnezeu însă era ocupat cu Eva sau cu alte pandemii

Și atunci ne rămăsese numai Anna K!

Una își trăia nebunia, una zidirea și alta nemurirea

After all we are not but an everyday Ana.

iZa
Toronto, 2020

Și-a amintit tot

Îmi plac surprizele. Cu cât îmi este dor de cineva, cu atât gândurile mă ostenesc tot mai mult. Ajung să nu le mai pot controla. Oricât de puține, au aceeași intensitate.

Așa se face că surpriza a venit de la Ioana. A ales să-și petreacă vacanța în România! Putea alege locuri mult mai toride. A împărțit-o în două. O parte la București, și a doua la Târgu Jiu. E legată oarecum sufletește de orașul brâncușian. Aici a crescut. Tot de aici a plecat în Canada. Am simțit-o altfel. Într-un fel de echilibru fizic.

Prima privire o îndreaptă spre grădină. Se vedea alergând după pui sau venind din vale cu coșulețul plin cu ouă.

Am povestit despre jobul ei, despre locuri, prieteni, pisici...

Și-a amintit curtea mereu plină, veselă și luminoasă. Dar mai ales întâlnirile de weekend. Eram toți în jurul nucului.

Legăturile noastre, chiar dacă timpul trece, rămân.

Iar la vară trebuie să fie cineva să-i deschidă poarta, iar.

Eli Gîlcescu

14.o2.2020

Astăzi e despre tine

Și despre urgența nașterii tale. Un amestec năucitor de neliniști.

Deși se apropiase sorocul, nu dădeai niciun semn. Spre seară apăruseră câteva apăsări firave. Stăruiseră până aproape de miezul nopții, când apa s-a rupt.

Nașterea ta a fost în mare grabă. Fără dureri. E ca și cum s-ar fi ascuns într-un suspin, să nu te lovească durerea adevărată.

Mi te-au scos din circuitul matern destul de repede. Fără să te ating. O bucurie confiscată. Însăși tăcerea nu mai era a mea. Mai mult, m-a atins cufundarea într-un univers al supunerii, căruia nu puteam să-i opun rezistență.

Dar ai crescut și ai ales să stai departe de acea lume a fricii.

Eli Gîlcescu

10 Februarie 2020  

A fi intoxicat de tine însuți

Toți avem momente în care ne evaluăm și ne comportăm ca și cum am fi marea excepție a unei lumi nesemnificative. Sîntem singurul personaj „marcant“ al vieții noastre. Dar există supărător de mulți inși care trăiesc permanent în euforia propriei lor importanțe, fericiți, glorios egolatri, concentrați strict asupra nimbului propriu. N-au dubii, nu pot greși, sînt un dar făcut omenirii de bunăvoința stelelor. Numesc această deviere patologică „intoxicația de sine“. Cînd vorbesc despre ei, li se umezesc ochii și li se dilată fruntea. Dacă sînt prozatori, se referă la performanța lor pomenindu-i, colegial, pe Thomas Mann și Dostoievski. Dacă sînt regizori, actori, plasticieni, iubesc arta ca pe un alter ego, ca pe spațiul optim al propriei idolatrii, ca pe o ocazie a promovării de sine. Au mereu dreptate, sînt mereu la vîrf, nedreptățiți, eventual, doar de ignoranți și invidioși. Dacă sînt politologi, fac ce fac și, indiferent despre ce scriu, te anunță, în treacăt, că tocmai au venit de la Stanford, că au avut de dat niscaivai sfaturi pe la Bruxelles, că au de făcut față unor solicitări planetare. Dacă scriu versuri, plutesc în constelația geniilor sau a marginalizaților martirizați de diferiți „boieri ai minții“. Recunosc că, adesea, mi se întîmplă să invidiez croiala unor astfel de personaje. Trebuie să fie minunat să te simți galaxie, oază fără egal, avatar al zenitului. Sincer vorbind, mă bucur, prin comparație, să cochetez, ambițios, cu neantul…

Andrei Pleșu

https://dilemaveche.ro/sectiune/situatiunea/articol/note-stari-zile-75

George Enescu Festival Canada

 Only #5DAYS until the second concert of the inaugural Canadian edition of the George Enescu Festival!!! 

Hear Michael Berkovsky in dialog with Isabela Gilcescu about this very exciting September 14 th recital. Amazing friends and musicians with international reputation, members of RCM in Toronto, playing a catchy program starting with a beautiful, very romantic piece by Enescu that sets the mood for the French jazz style composition by Schoenfield, an unexpected combination of rag time and blues cool tunes arranged for classical musicians. Rechtman follows with beautiful Café Music and the recital is completed by a lovely piece by Brahms, a piece ”once heard cannot be forgotten”.
Few tickets available here: https://tinyurl.com/y4n6lpca

Video captured by Creola Pora.

https://www.facebook.com/hashtag/5days?source=feed_text&epa=HASHTAG&__tn__=*NK-R

Fake realms

Wouldn't have been easy to just give in to take one, only one of those lavander pills cuddling in my hand... to extend happily in an X mood of fake realms of no cares But then, when would be the right time to get in touch with myself? Days without end...

"We have a passion for drama" (The Metropolitan Opera)

Aș fi preferat rolul dintr-o comedie romantică, dacă m-ai fi întrebat, da, știu, una din alea de care făceam mișto, cu final previzibil și idotic, dar îmi scriai tot timpul scenarii dramatice, și aerul se făcea clește, rupând până la mit
ochi disperați, ciclopici căutau remedii pentru hiperventilație,
întâi plecai după o furculiță, apoi după orice mică franțuzoaică, apoi spasmul organic crescând din subconștient, odată cu iarna și era timpul – plecai după soare,
scenele se succedau, stânga-dreapta, sus-jos, se umpleau-goleau, era mica noastră scenă metropolitană,
Wow – o adevarată industrie la punerea în scenă a unei opere, verismo!
Implacabil, the endul apărea pe ecran
jinduiam uneori după o comedie romantică...

iZa